Cuvinte inainte.

Punctul meu de vedere.

Cum am ajuns aici.

Călătorului îi sade bine cu drumul. Este un lucru bine stiut si cu toate acestea calatorului îi place de obicei sa o arate : “Uite ce bine îmi sade cu drumul”. Mai cu seama în vremurile mai vechi cand dreptul de-a porni la drum peste granita se obtinea doar dupa ce treceai de mai multe obstacole : invitatia unui localnic bun la suflet, bilete de avion scumpe de la agentii si mai ales cozile umilitoare de la ambasade pentru vize. Iar odata ajuns pe taramul indepartat, bravul nostru calator caruia îi sedea bine cu drumul putea s-o dovedeasca doar printr-o vedere trimisa prin posta.

Am plecat la rândul meu acum multi ani din Sibiu. Mai întâi la Paris, pe urma la Toulouse si mai apoi la Strasbourg unde locuiesc si acum. Si prin felurite alte locuri in ast timp. Cateodata mi-a mers bine cu drumul, alteori nu. Am trimis si multe vederi, chiar daca nu de fiecare data tuturor celor care le asteptau “am auzit ai fost in … si n-ai trimis macar o vedere….”. Vederi de peste mari si tari, caci pe cele din Sibiu le-am pastrat pentru mine. Socot ca dupa atata umblet a venit momentul sa le scriu pe acestea.

De ce vederi din Sibiu ?

Trebuie sa marturisesc ca nu mi-a prea placut sa scriu vederi. Cu greu reuseam sa gasesc inspiratia pentru cele cateva randuri de o infioratoare banalitate, “Salutari din frumosul oras X unde ma simt foarte bine !”, “Salutari din minunata capitala a tarii Y !” Adesea în aeroport, înainte de întoarcere. Putem vorbi de rau retelele sociale, acesti monstri diavolesti care ne mananca timpul, dar o singura poza pe instagram sau pe whatsapp face treaba mai bine decât toate vederile la un loc. De altfel n-am mai trimis vreuna de ani buni ….

…si atunci de ce as scrie aceste vederi tocmai din Sibiu, locul de unde nimeni nu le asteapta ? Pentru a raspunde la întrebare trebuie sa vorbesc despre pozele de pe aceste vederi, cele care vor ilustra textul. Nu vor fi vederile turistice clasice “Podul Minciunilor”, “Ochii Sibiului” si asa mai departe. Ci vor arata adesea lucruri mai putin placute ochiului. Iar cele mai frumoase dintre ele nu vor arata Sibiul de acum, ci Sibiul asa cum mi-as dori sa arate. De fapt, ca s-o spun pe sleau, aceasta diferenta generatoare de frustrare intre orasul din prezent si cel pe care mi l-as dori e sursa mea principala de inspiratie.

Cui trimit vederile ?

Tare greu imi era în aeroport la plecare sa aleg cui sa trimit vederile. Parintii si familia desigur, unchi, matusi, verisoare pana la gradul doi maxim, prieteni diversi, cutare care mi-a trimis si el cand a fost, ca atunci cand inviti la o nunta. Repede, repede, ca acusi decoleaza avionul spre casa si am dat banii pe timbre degeaba. Cu vederile din Sibiu va fi altfel. Ele vor fi pentru toata lumea si sper in special sa ajunga la cat mai multi concitadini. Sibiul este un oras frumos dar nu intr-atat de frumos pe cât credem multi dintre noi, sibienii, ca este. Foarte departe de cât de frumos ar putea sa fie, lucru pe care as vrea sa-l pot face înteles adresantilor.

Stiu ca tonul uneori critic al scrierilor si comparatiile uneori defavorabile cu alte locuri pe unde am mai fost ma vor expune la proteste din partea cititorilor. Imi asum acest risc fiindca îmi iubesc orasul. Altfel n-as scrie acest blog. Dar faptul ca iubesti nu înseamna – nu-i asa ? – ca poti trece orice cu vederea.

Mihai Damian